Sunt clipe.... sunt clipe in care simt ca innebunesc. Pur si simplu pierd controlul practic, devenind astfel ceea ce e omul in esentza: un animal. Totzi oamenii au probleme. dar ce sunt problemele defapt, daca nu doar intentzia de a fi compatimit... In viatza nu exista probleme; problemele, termenul de probleme mai exact merge mana in mana cu starea de frica. E frica aceea de a te simti incapabil sa duci la capat o sarcina, rugaminte, sau cel mai practic o dorintza proprie! Existau acele probleme la matematica prin clasa a 5-a, insa ulterior termenul a fost inlocuit cu "aplicatzie" sau "test de autoevaluare"; cred ca ei si-au dat seama: problemele nu exista!!!
Stau pitit in fatza calculatorului si la cei 1,90m ai mei, par doar un fragment rupt dintr-o carte de bucate prost cotata, asta pt ca nimeni nu vrea sa imi inghita povestea vietzii si chiar daca ar face asta ar ramane cu un gust amar...(proasta carte de bucate) Insa nu reprosez nimanui nimic.... Din contra, sunt chiar de acord; chiar si mie imi produce sila uneori! Tocmai de aceea imi vine sa alerg sa tzip, sa injur, chiar si sa lovesc, insa de fiecare data imi aduc aminte ca exista un Dumnezeu!!!
Dap, nu mi-e rusine sa recunosc ca nu sunt un tuff guy, desi intotdeauna las impresia ca asta as fi. E doar o masca, o masca care ascunde patimi intense pe diverse planuri, insa cel mai profund nu e cel afectiv(la plan ma refer), e cel familial! Am doar 23 de ani....as fi fost capabil de multe lucruri de o insemnatate mai mult sau mai putzin covarsitoare..... poate sunt inca si voi fi capabil inca de lucruri de gen, insa... nu mai exista acea pofta; nu mai e de gasit acel patos. Tot ce incerc sa fac e sa disimulez, sa par cine nu sunt, asta doar pt a indeparta diversi ochi de acea fatza trista ce imi umbreste in realitate personalitatea!!!
Locuiesc alaturi de o persoana suferinda de Alkzeimer (nu stiu si nici nu vreau sa stiu daca termenul folosit de mine e corect)... insa cei care cunosc, realizeaza prin ce trec. In fiecare zi, lacrimi de foc, mizerie si autocalmare in ultima instantza, astea sunt atributele potrivite!!! Vad cum altzi oameni dragi din jur au de suferit si eu nu pot face nimic in privintza asta.... Dumnezeule.....jur ca as putea sa scriu un roman ultra-amanuntzit in ceea ce priveste tot ceea ce se poate indura, insa imi e teama ca nu as gasi taria necesara citirii acelui roman. Probleme?!?!?! Deloc, asta nu e o problema! Eu nu am probleme!!!; sunt doar griji pe care nu ere destinat sa le port. Oricand ma pot rupe de aceasta lume insa sunt convins ca as rani anumitzi oameni! Hopa...observi, nu???...deva termenul de "problema" se confunda cu cel de "dilema"....
A nu se intzelege gresit: PRIN ACEASTA POSTARE NU MA DESCARC, NU CREEZ UN AUTOPORTRET SI NICI NU CAUT COMPATIMIRI!!! Sunt doar intr-un moment de sinceritate maxima si astfel de cate ori o sa am timpul de a rasfrange o privire asupra textului, vreau sa imi amintesc ca viatza nu e o scuza in fatza legilor naturii, ci faptul ca viatza e cea care sta la baza acelor legi!!! Chiar daca nu pot fi intzeles prin comportament si afirmatzii, toate caracterizeaza acel prototip al personajului lovit de sortzi si putzini vor fi cei care ma vor regasi asa. Am o multzime de prieteni, amici si nu in ultimul rand cunostintze, pentru ale caror zambet lupt cu toate armele din dotare! O tu omule, de ai sti ca eu zbier aici, doar pt ca nici ecoul sa nu ajunga la tine... iar tu de multe ori faci in asa fel incat ma ranesti...
Daca am lasat vreodata in urma vreun prieten, inseamna fie ca asa e cel mai bine pentru el, fie ca am fost depasit de situatzie si asa e cel mai bine pt amandoi!!! Asa ca tu, omule, nu ma judeca pt ceea ce fac, judecama pt felul in care te simtzi in prezentza sau absentza mea; vei realiza ca nu sunt un element vital pt tine; sunt doar omul care tzi-a zis azi o gluma proasta si maine probabil tzi-a spus si morala care desigur te va face sa zambesti! In concluzie, simte-te bine acolo unde esti, iar pe mine lasa-ma aici unde zbier disperat si ma zbat in dureri si flacari pamantesti care ma fac sa ma simt nemuritor(asta defapt doare cel mai tare)!!! Insa de cate ori ai nevoie de mine tu vei sti ca sunt acolo....
